Înţelepciune biblică: Dragostea divină

"Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi." (Romani 5, 8)

Ce dovadă de dragoste poate fi mai mare decât aceasta? Ca cineva să-şi dea viaţa pentru salvarea sufletului tău. Dragostea creştină este puterea dumnezeiască revărsată prin Sfânta Taină a Botezului în sufletul creştinului, prin care acesta are năzuinţă adâncă şi curată către Dumnezeu, bunul său cel mai înalt, doreşte din toate puterile sufletului unirea cu El şi are voinţă hotărâtă de a împlini voia Lui sfântă, jertfind, în caz de nevoie, orice bun pământesc. Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spune chiar izvorul şi sufletul tuturor virtuţilor creştine, fiindcă toate celelalte virtuţi trăiesc cu adevărat şi rodesc binefăcător în viaţa creştinului numai când sunt luminate şi încălzite de dogoarea arzătoare a dragostei. Sfinţii Părinţi au accentuat foarte mult efectul jertfei îndreptat spre restaurare, sfinţire şi îndumnezeire a firii omeneşti în Hristos şi prin ea în toţi cei ce cred în El. Prin Jertfa lui Hristos se restabileşte relaţia între Dumnezeu şi om. Legătura restabilită înseamnă însă atât firea omenească restabilită din egoismul ei, cât şi iubirea lui Dumnezeu manifestându-se liber în voinţa ei de a împodobi pe om cu darurile ei.