Înţelepciune biblică: Învăţaţii lumii şi mântuirea

"Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari." (I Corinteni 1, 27)

Sfântul Pavel, răpit fiind până la al treilea cer şi învrednicit de Dumnezeu să guste din dulceaţa celor viitoare încă din viaţa aceasta, are ştiinţa de a propovădui aceste învătături despre înţelepciunea şi rânduiala lui Dumnezeu. De cele mai multe ori înţelepciunea dobândită prin cunoştinţe şi efort personal adesea trufeşte şi depărtează de Dumnezeu, în loc să apropie. Ea este caracterizată de apostoli ca "înţelepciunea lumii", de aceea Sfântul Apostol Pavel citează din Vechiul Testament: "pierde-voi înţelepciunea înţeleptilor". Există şi o înţelepciune creştină, rezultată din propovăduirea Evangheliei, deci din citirea Sfintelor Scripturi, care înţelepţeşte şi duce la mântuire şi slavă cerească. Multe sunt exemplele smerite pe care Dumnezeu le-a ales ca să se preaslăvească, dar sfinţirea crucii din obiect de tortură al vremii în altar de jertfă al lui Hristos este unul dintre cele mai importante, Sfânta Cruce devenind şi simbol al creştinilor. Sfântul Simeon Noul Teolog ne luminează calea cea adevărată: "Cel ce se socoteşte învăţat în ştiinţă, nu se va învrednici vreodată să privească şi să cunoască tainele lui Dumnezeu, până ce nu va voi întâi să se smerească şi să se facă nebun, lepădând odată cu părerea de sine şi cunoştinţa pe care a adunat-o. Şi călăuzit şi luminat de Duhul dumnezeiesc, vede şi învaţă cele ce nici unul dintre ceilalţi oameni nu le-a văzut şi nu le poate vedea şi afla vreodată. Atunci ajunge să fie învăţat de Dumnezeu."