Înţelepciune biblică: Iubirea de sine

"Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine." (Rom. 14, 7)

Cuvintele: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Mat. 22, 39) arată că trebuie să ne iubim şi pe noi înşine, adică să avem grijă atât de sufletul nostru cât şi de trupul nostru. Încă de pe pământ, sufletul omului trebuie îndreptat spre Dumnezeu prin rugăciune, meditaţie profundă către cele sfinte şi o pregătire spirituală continuă. Sufletul şi mintea să le îmbogăţim cu ştiinţa, învăţătura, care duc la înţelepciunea atât de necesară şi îndrumătoare omului pe pământ, după cum scrie în Biblie: "din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune" (Isus Sirah, 6, 18), căci oamenii "prin înţelepciune au cunoscut mântuirea" (Înţelepciunea lui Solomon 9, 18). Trebuie să avem grijă şi de trupul nostru, furnizându-i toate cele necesare întreţinerii vieţii: hrană, îmbrăcăminte, o locuinţă, pentru a nu se îmbolnăvi şi a putea să-i slujească omului pe tot parcursul vieţii sale pământeşti. Însă oamenii nu trebuie să alunece în obsesia faţă de sine, adică în narcisism; acesta constă într-o dereglare a personalităţii normale reprezentate prin exagerarea imaginii de sine, care este considerată perfectă. "Fiecare din noi va da seama despre sine lui Dumnezeu" (Romani 14, 12).