Înţelepciune biblică: Luminarea lumii

"Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric." (Ioan 12, 46)

Acestea sunt cuvintele prin care Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să urmăm viaţa şi faptele Sale, dacă voim să ne luminăm mintea şi să scăpăm de întunecimea minţii. Hristos este lumina cea adevărată, cea dătătoare de viaţă, care ne sfinţeşte prin pogorârea Duhului Sfânt. Învăţătura lui Iisus Hristos întrece toate învăţăturile sfinţilor, sfinţii au ajuns la sfinţenie datorită urmării lui Hristos, iar învăţătura lor este un mijloc care ne ajută să ajungem la învăţătura desăvârşită. Cea mai mare înţelepciune este să mergi către Împărăţia lui Dumnezeu, fără să ţii socoteală de ce zic cei din jurul tău. Din firea lui, orice om doreşte să ştie cât mai mult, dar de ce folos îşi este ştiinţa fără frica lui Dumnezeu? Un ţăran smerit care slujeşte Domnului este cu mult mai sus decât un filosof mândru care, neîngrijindu-se de sufletul său, se uită după mersul stelelor. În Pildele lui Solomon, înţelepciunea apare ca un copil care se joacă în apropierea lui Dumnezeu. Dumnezeu dăruieşte creştinilor Duhul înţelepciunii. Sfinţii Părinţi spun că cea mai înaltă şi cea mai folositoare ştiinţă e să te cunoşti pe tine însuţi şi să-ţi înfrânezi poftele. Să nu ţii seama de tine, ci să fii binevoitor faţă de alţii, iată o mare înţelepciune!