Înţelepciune biblică: Mândria sau depărtarea de harul divin

"Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa" (Luca 14, 11)

Subliniem în primul rând că mândria este un păcat foarte mare, pentru că roadele ei îl fac pe om să nu mai fie capabil de a primi adevărurile insuflate de Dumnezeu. Cu toate că, după căderea omului în păcat, acesta devine vrednic de plâns şi de neîndreptat fără intervenţia divină, cel mândru nici acum nu doreşte să se supună Creatorului Său, mergând spre pierzare. În al doilea rând, el socoteşte că poate singur să îşi rezolve problemele, alungând astfel, cu voia lui, purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pe de o parte, el nu însetează nici după har, pe care îl nesocoteşte, excluzându-se singur din rândul celor ajutaţi de această binecuvântare pe calea mântuirii. Pe de altă parte, acest ajutor divin se cunoaşte după roadele sale, care sunt: "bunătatea, blândeţea, fapta bună, credinţa, curăţia, înfrânarea" şi altele pe care le descoperim în Epistola către Galateni (5, 23). Mai mult, la cei mândri nu întâlnim aceste lucruri şi, de asemenea, nici manifestarea binecuvântării dumnezeieşti. De asemenea, cel mândru înaintea oamenilor este mândru şi înaintea lui Dumnezeu. El cu uşurinţă îndrăzneşte să se certe cu Creatorul Său, se supără pe El, mai ales atunci când păţeşte ceva rău. Cele mai multe din dorinţele celor mândri sunt de a trăi în viaţă desfătată, în plăceri şi în păcate. Altfel spus, de a fi departe de Dumnezeu. De altfel, nerecunoaşterea stării de păcat în care se află cel mândru îl face ca, atunci când din dumnezeiasca grijă şi înţeleapta pedagogie divină primeşte de pildă un necaz, să se dezică de Dumnezeu, să nu îl mai recunoască sau să se întrebe mereu: De ce mie? În plus, cel mândru este mereu nemulţumit de starea în care se află, chiar dacă un eveniment anume din viaţa lui a avut rolul de a-l smeri. Prin urmare, trebuie să fim cu luare aminte la acest mare păcat al mândriei, fiind atenţi şi la cuvintele psalmistului care ne învaţă că "adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă" (Psalmul 30, 24).