Înţelepciune biblică: Mânia

"Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate." (Efeseni 4, 31)

Amărăciunea, supărarea, mânia, izbucnirea şi defăimarea sunt doar câteva din armele cu care cel rău are grijă ca noi să intrăm în contact, pe tot parcursul vieţii noastre. Ele pot veni împreună sau separat, în funcţie de câtă atenţie le acordăm. Cea mai rea dintre ele este mânia. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Mânia este mai rea decât beţia şi mai mizerabilă decât diavolul". Este "mai rea decât beţia" deoarece se poartă precum o umbră. Stă în spatele nostru permanent, iar când simte libertate nu riscă să o piardă. În urma mâniei, toate celelalte nu întârzie să apară. Ea are "puterea" de a şterge toate faptele bune pe care un om le poate săvârşi într-o singură zi. Mânia este făţarnică, la început te încântă, dar la sfârşit te afundă. La mânie se spun vorbe grele, care pot strica prietenii de o viaţă, căsnicii, iar lucrul cel mai rău este că ea poate ţine câteva clipe sau o viaţă întreagă. Doar şi pentru câteva clipe de mânie noi putem pierde şansa de a ne bucura de viaţa veşnică. Ea aduce cu sine totodată şi invidia. Ceea ce ea nu ştie este faptul că omul este mult mai puternic, şi că de el depinde dacă ea va mai exista sau nu. Calitatea cuvintelor (şi nu cantitatea lor) împreună cu curăţia vieţii noastre sunt plăcute de Dumnezeu, şi nu de oameni. Oamenii, pentru o viaţă liniştită şi plină de desfătări, au laşitatea de a spune o minciună, care poate osândi pe un om drept, ei uitând lucrul cel mai important, acela că lumea are un singur judecător, bun şi drept, Dumnezeu care "nu doreşte moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă şi să fie viu!" (Ez. 18, 23).