Înţelepciune biblică: „Nu judecaţi!“
"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi." (Matei 7, 1)
Judecata este fapta prin care cineva, adresându-se unei alte persoane, dă o sentinţă de condamnare, nu pentru păcatul săvârşit, ci asupra persoanei înseşi. Cei care vor să biruiască duhul grăirii de rău să nu osândească pe cel care a căzut, ci pe duhul care l-a ispitit. Când auzi discuţia dintre doi oameni ce are ca subiect judecarea unei alte persoane, trebuie să-i sfătuim să se oprească de la cleveteală, evidenţiindu-le faptul că trebuie să luăm aminte mai întâi la "bârna" din ochii noştri şi mai apoi la "paiul" din ochii aproapelui. Nejudecarea aproapelui este una dintre cele mai scurte căi de a primi iertarea păcatelor noastre, implicit de a intra în Împărăţia cerurilor. Precum fumul este potrivinic apei, tot atât de potrivnic este cel ce judecă, faţă de cel care vrea să se pocăiască. Săvârşind unii păcate mari, văzuţi fiind de cei din jur, întrascuns s-au pocăit săvârşind fapte cu mult mai mari şi mai bogate decât păcatele lor. Deci chiar de am vedea pe cineva căzând în ispite, în ceasul morţii, să nu-l condamnăm pentru că judecata Domnului este ascunsă de la faţa oamenilor. Noi, cei care judecăm păcatele semenilor noştri, fără îndoială că vom cădea în acestea, indiferent de natura lor, fie că sunt trupeşti sau sufleteşti. Clevetitorii, pizmaşii, bârfitorii sau judecătorii sunt aceia care ocărăsc şi defaimă cu uşurinţă şi plăcere virtuţile şi faptele bune ale aproapelui, fiind cu totul cuprinşi de duhul urii. Sfinţii Părinţi au ca remediu pentru acest greu păcat, pe lângă depărtarea de bârfă şi judecată, acoperirea păcatelor aproapelui, adică trebuie să-i împiedice pe ceilalţi să vadă păcatele lui. Prin aceste două lucruri vom afla trei roade folositoare: îl ajutăm pe aproapele nostru să se îndrepte, pe ceilalţi îi împiedicăm de la sminteală şi judecare şi, ce e cel mai important, atragem mila lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul spune: "Să te bucuri de cei ce se bucură şi să plângi cu cei ce plâng. Acesta este semnul curăţiei. Cu cei ce sunt bolnavi, îmbolnăveşte-te. Cu păcătoşii, întristează-te, cu cei ce se pocăiesc, bucură-te! Fă-te prieten cu toţi oamenii, însă rămâi singur cu înţelegerile tale. Fă-te părtaş la pătimirile tuturor, dar stai departe de toţi cu gura ta." Şi tot acelaşi Sfânt Părinte spune: "Acoperă-l pe cel vinovat, desigur, atunci când nu te păgubeşte. În felul acesta îi dai curaj spre îndreptare, iar ţie îţi atragi mila lui Dumnezeu."