Înţelepciune biblică: Pâinea zilnică

"Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi." (Luca 11, 3)

În rugăciunea "Tatăl nostru", Îi cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască pâinea necesară în alimentaţia de zi cu zi, prin aceste cuvinte rugându-ne de fapt şi pentru a avea sănătatea de a munci şi a ne procura hrana, căci scrie în Sfânta Scriptură: "Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce" (II Tesaloniceni 3, 10). Aşa cum în fiecare zi avem nevoie de hrană, tot astfel şi rugăciunea omului către Dumnezeu ar trebui să fie zilnică. Părintele Nicolae Steinhardt arată că Hristos a trăit pe pământ "nu certându-i pe oameni că sunt robi pântecelui şi se gândesc numai la mâncare, nu dându-le poveţe idealiste şi îndemnându-i să se mulţumească cu hrana spirituală, ci, dimpotrivă, şi-a exprimat grija pentru pâinea cea spre fiinţă, cea de toate zilele, a făpturilor Sale". Hristos a înmulţit cinci pâini şi doi peşti, tot El i-a apărat pe ucenicii Lui când într-o sâmbătă au smuls spice şi au mâncat; a amintit de David şi însoţitorii lui, care, flămânzi fiind, au mâncat pâinile punerii înainte pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii. Dar bineînţeles că "nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4).