Înţelepciune biblică: Preotul este un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni

"Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot." (Maleahi 2, 7)

Preoţia creştină este de origine dumnezeiască, venind de la Iisus Hristos - "Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec" (Evrei 5, 6), prin Sfinţii Apostoli, cărora le-a transmis-o după Învierea Sa prin suflarea Duhului Sfânt asupra lor, zicând: "Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 22-23). Preoţia sau hirotonia este una dintre cele şapte Sfinte Taine ale bisericii "şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron" (Evrei 5, 4). Cele trei trepte ale clerului: episcopi, preoţi şi diaconi, formează ierarhia bisericească necesară administrării bisericii, săvârşirii Sfintelor Taine şi conducerii credincioşilor pe calea mântuirii. Fiind un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, preotul participă la actele solemne ale vieţii fiecărui creştin: botez, nuntă, înmormântare, mereu fiind sfătuitor şi doctor sufletesc, părinte al tuturor, cu o religiozitate filantropică adunând în jurul lui sub patrafir oameni din toate clasele sociale, atât pe cei fericiţi, cât şi pe "cei osteniţi şi împovăraţi" (Matei 11, 28). Încercând să fie un exemplu de trăire duhovnicească, atât în vorbe, cât şi în fapte, slujind pe Dumnezeu şi Biserica, preoţii îndrumă poporul în tot timpul vieţii lor "vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut" (Ps. 77, 5).