Înţelepciune biblică: Purtăm Chipul lui Dumnezeu

"Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită." (Galateni 6, 1)

Nepăsarea şi indiferenţa au ajuns să înlocuiască din ce în ce mai des iubirea aproapelui şi milostenia. Astfel, contrar învăţăturii lui Hristos, care s-a dat exemplu pe Sine pentru toţi credincioşii, oamenii rămân indiferenţi la suferinţele altora sau acceptă să îşi ofere ajutorul doar în mod condiţionat. Dumnezeu a cerut de la toţi iubire, El fiind Iubirea Supremă, Cel care ne-a creat din iubire. Dând dovadă de iubire pentru semenii noştri, este esenţial să le fim tovarăşi pe calea mântuirii şi să-i ajutăm să se ridice ori de câte ori vor cădea. La fel ne îndeamnă şi Sfântul Ioan Gură de Aur: "Nu este oare necuviincios când vedem în agora încăierare de oameni, să alergăm să ne împrietenim cu cei certăreţi, iar când vedem un animal căzut, să alergăm cu toţii să-l ajutăm să se ridice, în timp ce faţă de fraţii noştri care se pierd rămânem nepăsători?" Din păcate, astfel de cazuri au existat şi există din cele mai vechi timpuri, de când s-a înteţit vrajba între oameni. Fiecare ar trebui să realizeze că pentru iertarea ce o primeşte din partea lui Dumnezeu pentru nenumăratele păcate săvârşite trebuie să plătească un preţ. Cu atât mai puţin se gândesc oamenii la daruri către Dumnezeu. De ce să nu-I dăruim un suflet câştigat pentru El? De ce să nu ne luptăm, pe cât posibil, şi pentru sufletele celor care sunt chinuiţi de ispite şi de păcate? Mulţi ar spune că propria luptă este de-ajuns de purtat. Dar Hristos ne-a mai zis: "Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos" (Galateni 6, 2). Rugăciunile rostite din inimă pentru semenii noştri şi mâna întinsă spre ajutor sunt bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că iubirea aproapelui include şi astfel de îndatoriri. Şi pentru a respecta această poruncă a Domnului, de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, trebuie să îndepărtăm iubirea de sine şi egoismul, şi să fim convinşi că şansa la mântuire este dăruită fiecăruia dintre noi. Însă fiecare trebuie să ştie să profite de ea şi să-i înştiinţeze şi pe alţii de posibilitatea dobândirii unui loc în Împărăţia Cerească.