Înţelepciune biblică: Rugăciunea Bisericii

"Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care îl vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Mt. 18, 19-20)

Prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii se înţelege acel fel de rugăciune făcută în numele Bisericii şi din porunca ei, potrivit năzuinţelor ei şi după rânduielile întocmite de ea. Spre deosebire de rugăciunea particulară, pe care fiecare o poate aduce lui Dumnezeu, Biserica are rugăciunea comună (obştească), adică la care iau parte toţi credincioşii. Unindu-ne la rugăciune toţi credincioşii, în biserică, avem nădejdea neclintită că Mântuitorul este în mijlocul nostru, rugându-Se pentru noi şi cu noi, după cum a făgăduit. Credincioşii adunaţi în biserică la rugăciune arată unii faţă de alţii mai multă dragoste, prin pilda de adâncă cinstire ce o dau sfintei slujbe. Adunarea laolaltă pentru rugăciune a creştinilor seamănă cu o tabără de luptă gata să înfrunte cu bărbăţie năvala iadului. Biserica este lăcaşul sfânt, obştesc în care se preamăreşte Dumnezeu, se săvârşeşte Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos şi în care se adună credincioşii spre a se împărtăşi din darurile şi adevărul mântuirii, prin sfintele slujbe.