Înţelepciune biblică: Sensul religiei

"Credinţa ta te-a mântuit." (Luca 7, 50)

Având ca scop mântuirea fiinţei umane, religia a fost, este şi va fi mereu o şcoală a omenirii, care va putea fi absolvită doar de cei merituoşi, a căror raţiune a căutat adevărul şi a căror voinţă a exersat binele, primind astfel la sfârşit cununa mântuirii. Religia dă omului un ideal şi vieţii un scop: Hristos este idealul şi educatorul omenirii, Sfânta Scriptură este îndreptarul educaţiei, care a străbătut timpul ca o carte într-adevăr nemuritoare, iar scopul vieţii este mântuirea. Prin echilibrul dat sufletului său de către religie, omul dobândeşte forţa morală pentru a lupta cu ispitele, durerile şi întristările de tot felul care pot să apară în viaţa lui. Astfel, cel care se bazează pe realitatea stabilă a credinţei nu mai este tulburat de încercările vieţii. Religia este ca o busolă de orientare pentru omenire, este viaţă şi lumină, fiind necesară în lume, căci fără ea istoria nu ar avea sens. Ca legătură între om şi Dumnezeu, religia a existat încă de la începutul lumii în sufletul uman, fiind mereu o adevărată forţă consolatoare şi mângâietoare pentru oameni; prin ea dispar inegalităţile sociale, iar oamenii se simt înfrăţiţi unii cu alţii în faţa lui Dumnezeu; ea îl poartă pe om pe aripile ei, ridicându-l din rutina zilnică spre o lume ideală, desăvârşindu-l pentru viaţa eternă în Împărăţia lui Dumnezeu.