Înţelepciune biblică: Sfinţii şi sfinţenia

"Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt." (I Petru 1, 16)

Această poruncă a fost dată prima dată lui Moise. O găsim în Levitic. Sfinţenia ar trebui să fie ţelul nostru, idealul nostru! Este poruncă să fim sfinţi, poruncă rostită şi de Mântuitorul pe Muntele Fericirilor, când a poruncit: "Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este" (Mt. 5, 48), astfel prindem curaj şi smerită îndrăzneală. Noi îi cinstim pe toţi sfinţii pentru viaţa lor pilduitoare, pentru statornicia în credinţă, pentru caracterul lor hotărât pe calea binelui şi a dreptăţii, pentru bunătatea inimii lor şi pentru sfinţenia vieţii lor. Îi cinstim pentru că au devenit cetăţenii Casei lui Dumnezeu, prietenii şi iubiţii lui Dumnezeu. Ei ascultă rugăciunile noastre, ne văd cum trăim, cunosc trebuinţele noastre şi necazurile noastre, se bucură de întoarcerea noastră către Dumnezeu, se roagă şi mijlocesc pentru noi atunci când Le cerem ajutorul, iar rugăciunile lor sunt bine-primite de Dumnezeu. Mult pot sfinţii lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului. Ea pururea stă în genunchi şi se roagă Preasfintei Treimi. Biserica îi acordă Fecioarei Maria un cult de supravenerare, preacinstire sau supracinstire spre deosebire de cinstirea dată sfinţilor, numită venerare. Sfinţii ne demonstrează că se poate, că fiecare om prin faptele sale poate ajunge sfânt, desăvârşit - totul stă în puterea noastră interioară de a depăşi răul din noi. Şi tu poţi, totul depinde doar de tine!