Înţelepciune creştină: Atotprezenţa lui Dumnezeu în viaţa creştinului

"Voi obosiţi pe Domnul cu vorbele voastre. Şi mai ziceţi: "Cum Îl obosim?" - Când ziceţi: "Cel ce face rău este bun înaintea Domnului şi de unii ca aceştia are El plăcere!" Sau: "Unde este Dumnezeul dreptăţii?"" (Maleahi 2, 17)

Căzând în deznădejde sau necunoscând sensul credinţei ortodoxe creştine, omul poate ajunge la concluzii destul de periculoase pentru suflet. Deseori auzim cum oamenii se consideră părăsiţi de Dumnezeu în momentele grele, sau şi mai rău, cum Dumnezeu este considerat un Judecător nedrept. Aceste gânduri nu pot surveni decât atunci când încrederea în Dumnezeu este minimă, iar nădejdea omului este îndreptată fie spre propria fiinţă, fie spre amăgirile lumii trecătoare. Mulţi consideră că viaţa omului este o loterie. Însă atunci când Dumnezeu se descoperă omului, viaţa capătă sens, iar scopul acesteia - mântuirea - devine primordial. Alţii preferă să creadă că fac un pariu cu viaţa, având exemplul bine cunoscutului pariu al lui Pascal. Aceştia aleg să-şi trăiască viaţa după poruncile lui Dumnezeu, pariind cu propria viaţă că există o răsplată, că vor avea un loc asigurat în Împărăţia Cerurilor. Însă creştinul adevărat nu are nevoie de asemenea pariuri, căci are ca temelie Sfânta Scriptură.