Inteligența artificială în educație: oportunități, limite și responsabilități

Inteligența artificială schimbă rapid modul în care elevii învață și profesorii predau sau evaluează. În același timp, apar întrebări esențiale despre responsabilitate, autonomie și capacitatea de a gândi critic. Prof. univ. dr. ing. Adrian A. Adăscăliței, autorul volumului „Introducere în utilizarea inteligen­ței artificiale în educație. STEAM: predare, învățare și atestare”, ne-a explicat cum influen­țea­ză noile tehnologii digitale procesul educa­țional. Acesta a evi­den­țiat atât avantajele pe care le aduce inteligența artificială în școa­lă, cât și limitele și riscurile care însoțesc utilizarea ei. Pentru ca aceste instrumente să devină un sprijin real în educație, este necesară o abordare echilibrată, care să îi ajute pe elevi să le folosească în mod conștient și responsabil.

Domnule profesor, cum poate inteligența artificială să transforme procesul de învățare în societatea contemporană?

Din experiența mea de peste patru decenii în domeniul tehnologiilor educaționale, consider că inteligența artificială poate transforma procesul de predare și învățare prin faptul că permite o mai bună personalizare a educației. Fiecare elev sau student are un ritm propriu de înțelegere, anumite dificultăți, dar și anumite puncte forte. Instrumentele bazate pe inteligență artificială pot ajuta profesorul să identifice mai rapid aceste diferențe și să ofere explicații, exerciții sau forme de feedback adaptate fiecărui cursant.

 În același timp, inteligența artificială poate sprijini profesorul în pregătirea lecțiilor, în formularea de întrebări, în generarea unor exemple, în evaluarea formativă și în analiza progresului elevilor. Ea poate face procesul educațional mai interactiv, mai flexibil și mai apropiat de nevoile reale ale celor care învață. Totuși, trebuie subliniat că inte­li­gența artificială nu poate și nu trebuie să înlocuiască profesorul. Ea este valoroasă numai atunci când rămâne un instrument aflat în slujba obiectivelor educaționale, sub conducerea pedagogică și morală a omului.

Care sunt cele mai importante beneficii ale utilizării inte­li­gen­ței artificiale în educație, atât pentru profesori, cât și pentru elevi?

Beneficiile folosirii inteligenței artificiale în educație pot fi observate atât în activitatea profesorilor, cât și în experiența de învățare a elevilor. Pentru profesori, inteligența artificială poate reduce timpul necesar pentru pregătirea unor materiale didactice, formularea de exerciții, elaborarea unor teste sau organizarea feedbackului. În felul acesta, profesorul poate dedica mai mult timp explicațiilor, dialogului cu elevii și activităților de îndrumare. Pentru elevi, un avantaj important este feedbackul rapid. Un elev poate primi explicații suplimentare, exemple alternative sau exerciții adaptate nivelului său de pregătire. Astfel, învățarea poate deveni mai flexibilă și mai apropiată de nevoile reale ale fiecărui copil.

Un alt beneficiu este accesul mai ușor la resurse educaționale variate: texte, imagini, simulări, explicații diferențiate sau activități de consolidare. Inteligența artificială poate ajuta la adaptarea exercițiilor, la identificarea lacunelor și la oferirea unor trasee de învățare mai personalizate. Prin urmare, valoarea acestor instrumente constă mai ales în sprijinul practic pe care îl pot oferi: economie de timp pentru profesor, feed­back mai rapid pentru elev și posibilitatea unei mai bune adaptări a învățării la ritmul fiecăruia.

Există riscul ca elevii să devină dependenți de instrumentele bazate pe inteligență artificială și să își piardă capacitatea de gândire critică?

 Da, acest risc există și nu trebuie ignorat. Ca orice tehnologie puternică, inteligența artificială poate fi folosită atât în mod constructiv, cât și într-un mod care limitează dezvoltarea unor capacități umane esențiale. Dacă elevul se obișnuiește să primească instantaneu răspunsuri, rezolvări complete sau texte gata formulate, fără a mai depune propriul efort intelectual, există pericolul diminuării capacității de analiză, reflecție și argumentare. În timp, se poate ajunge la o depen­den­ță cognitivă, în care tehnologia este consultată înainte ca persoana să încerce să gândească și să formuleze singură o soluție. 

Pe de altă parte, inteligența artificială poate deveni un excelent instrument pentru dezvoltarea gândirii critice, dacă este utilizată corect. Profesorul poate cere elevilor să compare răspunsurile oferite de diferite sisteme, să identifice eventuale erori, să verifice sursele și să formuleze propriile concluzii. În acest fel, tehnologia devine un partener de dialog intelectual, nu un înlocuitor al gândirii. Cunoașterea autentică se construiește prin înțelegere, reflecție și discernământ, iar aceste capacități rămân profund umane și nu trebuie delegate unei mașini.

Cum poate fi folosită inte­li­gența artificială pentru personalizarea învățării, în funcție de ritmul și nevoile fiecărui elev?

Încă din perioada instruirii asistate de calculator am observat că una dintre cele mai promițătoare aplicații ale inteligenței artificiale în educație este posibilitatea personalizării învățării. Într-o clasă, elevii au ritmuri diferite de lucru, niveluri diferite de pregătire și moduri diferite de înțelegere a infor­mațiilor. În condițiile unui număr mare de elevi, este dificil pentru profesor să ofere permanent sprijin individualizat fiecăruia. Instrumentele bazate pe inteligență artificială pot analiza progresul elevului și pot adapta exercițiile, explicațiile sau recomandările de studiu în funcție de rezultatele obținute. De exemplu, un elev care întâmpină dificultăți la matematică poate primi explicații suplimentare și exerciții de consolidare, în timp ce un elev avansat poate primi sarcini mai complexe, care să îi stimuleze dezvoltarea.

De asemenea, inteligența artificială poate oferi feedback rapid și poate semnala din timp anumite lacune de învățare, permițând inter­­venții educaționale mai eficiente. Astfel, elevul poate progresa într-un ritm adecvat posibilităților sale, fără să fie descurajat de dificultăți sau limitat de ritmul general al clasei.

Totuși, personalizarea autentică nu înseamnă doar adaptarea con­ți­nutului educațional. Profesorul este cel care cunoaște personalitatea elevului, contextul său familial, motivațiile, emoțiile și aspirațiile sale. Inteligența artificială poate analiza date și poate formula recomandări, dar nu poate înlocui în­țe­legerea umană, empatia și responsabilitatea pedagogică. Din acest motiv, cele mai bune rezultate apar atunci când inteligența artificială completează activitatea profesorului, fără a-i substitui rolul educativ și formativ.

Ce greșeli fac cel mai des profesorii atunci când încearcă să introducă noile tehnologii în activitatea didactică?

În activitatea mea universitară am constatat, de-a lungul ultimelor decenii, că problemele nu apar, de regulă, din cauza tehnologiei în sine, ci din modul în care aceasta este integrată în procesul edu­cațional. Una dintre cele mai frecvente gre­șeli este concentrarea excesivă asupra instrumentului și insuficient asupra obiectivelor pedagogice. Uneori, profesorii sunt tentați să utilizeze o aplicație nouă doar pentru că este atractivă sau la modă, fără a se întreba în ce măsură aceasta contribuie efectiv la învățare. În educație, întrebarea esențială nu este „Ce tehnologie folosim?”, ci „Ce și cum învață elevii prin intermediul acestei tehnologii?”.

O altă dificultate constă în preluarea necritică a rezultatelor generate de inteligența artificială. Profesorii, la fel ca elevii, trebuie să verifice informațiile, să analizeze sursele și să evalueze calitatea con­ținutului produs automat. Inteli­gen­ța artificială poate oferi răspunsuri utile, dar poate produce și erori, simplificări excesive sau informații incomplete.

De asemenea, există riscul de a transforma tehnologia într-un scop în sine. O lecție reușită nu este aceea în care se utilizează cât mai multe aplicații digitale, ci aceea în care elevii înțeleg, reflectează și dobândesc competențe durabile. Uneori, o conversație bine condusă, o dez­batere sau o activitate practică pot avea un impact educativ mai mare decât utilizarea unor instrumente sofisticate.

Consider că cea mai importantă condiție pentru integrarea reușită a noilor tehnologii este menținerea echilibrului dintre inovație și pedagogie. Tehnologia trebuie să servească procesului educațional, nu să îl domine. Profesorul rămâne cel care stabilește obiectivele, selectează metodele adecvate și oferă sens experienței de învățare.