Intuiția copilului și cultivarea acesteia de către părinți
Ființa umană cunoaște lumea concretă fie pe cale rațională, fie pe cale intuitivă. Cele două forme de cunoaștere diferă radical. Este ca și cum ar trebui să atingem o țintă, să ajungem la capătul unui drum și am avea două opțiuni: să parcurgem un drum mai lung, cunoscut, pentru care avem și o hartă călăuzitoare sau să ne aventurăm pe o cale care ne duce direct la țintă, dar pe care ne-ar fi foarte dificil să o descriem etapă cu etapă. Cunoașterea rațională are nevoie de concepte, de enunțuri și de o înlănțuire logică de premise care conduc la o concluzie. Calea intuitivă ne ajută să cunoaștem dintr-odată concluzia, bazându-ne nu pe exercițiul logic, ci pe un fel de simț intern: avem, dintr-odată, certitudinea că lucrurile stau așa și nu altfel.
Psihoterapeuta Belleruth Naparstek afirmă că intuiția este o formă de cunoaștere prin care dobândim informații „pe care, în mod normal, noi nu ar trebui să le primim, întrucât se referă la ceva sau la cineva, altul decât noi”. Când intuim un eveniment sau un fapt este ca și cum ne-am depăși limitele corporale și am culege informații din mediul nostru înconjurător, care ar deveni, într-un fel, o parte din sinele nostru. Carl Gustav Jung definea intuiția ca fiind „o percepție a inconștientului”.
În lumea noastră modernă, sistemele de educație privilegiază dezvoltarea inteligenței raționale în detrimentul celei intuitive. Albert Einstein spunea: „Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea rațională este un servitor conștiincios. Am creat o societate care valorifică servitorul și a uitat darul”.
Strategii de dezvoltare
Doctorul Elisa Medhus consideră că este util să recunoaștem și să dezvoltăm intuiția copiilor noștri fiindcă astfel îi învățăm ca în situațiile dilematice, care necesită o alegere între două sau mai multe opțiuni, să facă alegerea corectă, bazându-se pe ei înșiși. Una dintre consecințele benefice ale alegerilor intuitive este că micuții se vor obișnui să își asculte „mica voce interioară” și vor deveni persoane puțin impresionabile, mai puțin expuse la influențele manipulatoare ale mediului social în care vor trăi.
Copilul este ființa cea mai intuitivă. De multe ori, însă, intuițiile copiilor sunt considerate de adulți ca produse ale imaginației lor debordante. Prin ce tehnici ar putea părinții să dezvolte intuiția copiilor? Sunt mai multe căi pe care le putem urma pentru a atinge acest scop. În ochii copiilor contează, în primul rând, exemplul oferit de părinți. Ei trebuie să învețe efectiv de la noi cât de important și de util este în viață să te bazezi pe intuiție. Îi putem propune copilului un mic joc. De exemplu, îi putem spune: „Presimt că bunica dorește să îi facem o vizită. Hai să mergem la ea sâmbăta viitoare”. În cazul în care se dovedește că am intuit corect dorința bunicii, ne putem exprima față de copil satisfacția pentru că „ne-am ascultat inima”.
O altă strategie de dezvoltare a intuiției celor mici este să îi încurajăm să acționeze exact așa cum simt. Acest simț intern poate fi canalizat și spre sfera moralității. Când se va ivi ocazia să ia o decizie morală, să aleagă între bine și rău, îl putem învăța pe copil să se comporte întotdeauna conform cu principiul „Dacă simți că nu trebuie să faci acel lucru, nu îl face”. Copilul trebuie să învețe pe cont propriu că atunci când facem o alegere greșită din punct de vedere moral, când pur și simplu confundăm răul cu binele, această alegere eronată este însoțită întotdeauna de o senzație de jenă.
Rezultate bune la învățătură, decizii adecvate
O altă cale de cultivare a intuiției copiilor este să îi obișnuim să recurgă în mod conștient la ea. Este vacanța mare. În această perioadă elevii au multe cărți de citit, ca lectură școlară. Să presupunem că micuțul nostru ar trebui să facă un rezumat al unei cărți din cele cele citite și nu știe pe care să o aleagă. Îi putem sugera să închidă ochii și să își imagineze că scrie, pe rând, rezumatul fiecărei cărți, în parte, din bibliografia obligatorie. Cu siguranță că el va alege cartea în care s-a regăsit cel mai mult și astfel va învăța să își asculte, pe viitor, „vocea interioară”.
Intuiția copilului poate fi cultivată prin intermediul jocurilor. Putem iniția în familie următorul joc: tata, mama și cel mic trebuie să ghicească ce culoare au cărțile de joc. Statistica arată că, dacă la început fiecare membru al familiei ghicește culoarea cărților în proporție de 50 la sută, pe măsură ce vom repeta jocul, procentajul reușitelor va crește semnificativ.
Îi putem stimula pe copii să țină un jurnal al intuițiilor pe care le-au avut în decursul zilei. În acest fel, ei vor fi mult mai receptivi la senzațiile și percepțiile lor (culori, sunete, mirosuri). La sfârșitul zilei, prin notațiile pe care le vor face în jurnal, vor avea prilejul să observe și să analizeze în detaliu informațiile oferite de simțuri, vor învăța să recunoască „tiparele semnalelor intuitive” și se vor obișnui să le diferențieze pe cele adevărate de cele false.
Părintele îl poate îndemna pe copil ca să se retragă, în fiecare zi, 10 minute în camera sa, să se așeze într-o poziție relaxată, să își închidă ochii și să urmărească atent gândurile, imaginile, senzațiile care îl animă în acele momente. Mai târziu, părintele poate dialoga cu copilul despre senzațiile pe care le-a avut în tot acest timp.
Elisa Medhus propune un exercițiu imaginativ de dezvoltare a intuiției copiilor, bazat pe scurte întrebări care necesită răspunsuri de tipul „da” sau „nu”: „Ca să răspundă la întrebări de genul «da» sau «nu», le cer să-și închidă ochii și să-și imagineze un soi de minge. Apoi le spun să-și pună întrebarea. Dacă mingea sare, răspunsul este da, iar dacă mingea cade, răspunsul este nu”. Principalul câștig al acestor exerciții este că micuții vor căpăta mai multă încredere în intuiția lor.
O consecință benefică a cultivării intuiției este aceea că, obișnuindu-se să fie atenți la ceea ce se întâmplă în lăuntrul lor, mai târziu copiii se vor preface în oameni mari cu o personalitate centrată în interior, bucurându-se de toate avantajele care decurg de aici. Vor comunica mai bine cu ei înșiși. Vor ști ce vor cu adevărat. Vor fi mult mai echilibrați emoțional decât semenii lor pe care nu a avut cine să îi învețe să se cunoască mai bine, cum să își identifice stările, să prospecteze lumea interioară. O intuiție dezvoltată îl ajută pe elev să obțină rezultate bune la învățătură, iar pe adult să ia decizii adecvate, într-un timp foarte scurt.