Învierea noastră
Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, XLIX, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, p. 157
„Omul, fiind dintru început nemuritor și rânduit să locuiască pământul și să conducă toate (vietățile) de pe el, niciodată nu se va schimba din starea lui de om, nu va lua nici chipul îngerilor, nici pe cel al altor creaturi; pentru că nici îngerii nu-și schimbă chipul cu care au fost înzestrați de la început. Hristos n-a zis că a venit să schimbe chipul omului în altul, să transforme firea umană în alta, ci să-l readucă pe om la starea de dinainte de cădere, omul fiind nemuritor. Fiecare trebuie să rămână în starea în care a fost pus și toate să se umple: cerurile de îngeri, tronurile de puteri, tăria de slujitori, locurile sfinte și luminile cele pure de serafimi, care stau în preajma sfatului Celui Mare, care ține totul; iar pământul de oameni. Dacă credem că oamenii se transformă în îngeri, atunci trebuie să spunem că și îngerii se transformă în puteri, iar acelea în altceva, încât, avansând mereu, mintea ne duce la afirmații periculoase.”
Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, LII-LIII, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 159-160
„Deci, învierea va fi a trupului și nu a sufletului. Căci nu cel ce stă în picioare se ridică, ci cel culcat jos, după cum nu cel sănătos are nevoie de îngrijire, ci cel bolnav. Dacă cineva vrea să spună împotriva oricărei evidențe că învierea se referă la suflet și nu la trup, acela spune lucruri deșarte și necugetate. Pentru că trebuie să demonstreze mai întâi că sufletul suferă stricăciune și se descompune, să arate că sufletul este muritor, apoi să vorbească despre învierea lui. (...) Și dacă vrei, despre faptul învierii (...) ne vorbesc semințele și plantele, ca unele în care are loc învierea. Pentru că, privește, semințele sunt aruncate sub brazdă și la vremea rânduită ele iarăși apar.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XII, 14, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 147
„Pentru că, la înviere, trupurile înviate, cu o altă îmbrăcăminte (cu o îmbrăcăminte dumnezeiască) vor fi acoperite și cu o hrană cerească se vor hrăni.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, Cap. IX, 1-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 116
„Să nu spună cineva dintre voi: Trupul acesta nu va fi judecat, nici nu înviază. Cunoașteți doar în ce ați fost mântuiți, în ce ați văzut din nou lumina! Nu oare fiind în acest trup? Trebuie, dar, să păstrăm trupul ca pe un templu al lui Dumnezeu. Precum ați fost chemați în trup, tot așa în trup veți și veni. Dacă Hristos Domnul, Care ne-a mântuit, fiind mai întâi Duh, S-a făcut trup și așa ne-a chemat, tot așa și noi în acest trup vom primi răsplata.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)