Ioan 8, 42–51

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.”

Păzirea poruncilor

Herma Păstorul, Porunca XII - 47, 2-7; 49, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 320, 322.

„Dumnezeu a creat lumea pentru om și a supus omului toată creația Lui și i-a dat lui toată stăpânirea, ca să stăpânească pe toate cele de sub cer? Așadar, dacă omul, a continuat el, este stăpân peste toate făpturile lui Dumnezeu și le stăpânește pe toate, nu poate stăpâni oare și aceste porunci?

Da, a spus el mai departe, omul care are pe Domnul în inima lui, poate stăpâni totul și toate poruncile acestea. Iar cei care au pe buzele lor pe Domnul, dar inima lor este învârtoșată și sunt departe de Dumnezeu, pentru aceia poruncile acestea sunt grele și cu anevoie de împlinit.

Așadar voi cei deșerți și ușori în credință, puneți pe Domnul în inimile voastre și veți cunoaște că nimic nu este mai ușor, nici mai dulce și mai plăcut decât aceste porunci.

Voi cei ce umblați în poruncile diavolului, cele grele, amare, sălbatice și desfrânate, întoarceți-vă la Dumnezeu! Nu vă temeți de diavol, că el n-are putere împotriva voastră. Că eu, îngerul pocăinței, eu, care-l biruiesc pe diavol, voi fi cu voi. Diavolul înfricoșează numai, dar frica lui n-are putere. Nu vă temeți, dar, de el, și diavolul va fugi de la voi. (...)

Eu i-am spus lui:
Acum, Domnule, am fost întărit în toate îndreptările Domnului, că tu cu mine ești; știu că vei zdrobi toată puterea diavolului și noi îl vom stăpâni și vom birui toate faptele lui. Nădăjduiesc, Domnule, ca, întărit de Domnul, să pot păzi poruncile acestea, pe care le-ai poruncit. Le vei păzi, mi-a spus el, dacă inima ta va fi curată față de Domnul. Și le vor păzi toți câți își vor curăța inimile lor de poftele deșarte ale veacului acestuia și vor trăi în Dumnezeu.”

(Pr. Narcis Stupcanu)