Istoria creştinismului (MCCCLXI): Înfiinţarea învăţământului teologic superior în Ţara Românească (I)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 06 Noiembrie 2009

După anul 1864 s-au făcut mai multe încercări pentru înfiinţarea unei noi facultăţi de teologie, la Bucureşti, mai ales la insistenţele mitropolitului primat Calinic Miclescu. În sesiu-nea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din toamna anului 1880, s-a luat din nou în discuţie această problemă, întocmindu-se un „Proiect de lege pentru înfiinţarea unei facultăţi de teologie“, care urma să fie supus spre aprobare Corpurilor legiuitoare. La stăruinţele mitropolitului Calinic, nu s-a mai aşteptat recunoaşterea legală, ci s-a făcut deschiderea solemnă, în ziua de 12 noiembrie 1881. Cursurile au început la 16 noiembrie 1881, fiind predate gratuit de şapte profesori: dr. Barbu Constantinescu (1837-1891), cu studii de teologie şi filosofie la Leipzig (Istoria bisericească), dr. Nicolae Nitzulescu (1837-1904), cu studii de teologie şi filosofie la Leipzig şi studii juridice la Bucureşti (Limba ebraică şi Exegeza Vechiului Testament), dr. George Zottu (1842-1885), un grec cu studii superioare de teologie şi filosofie în Grecia, Germania şi Franţa, profesor la „Sfântul Sava“ şi la Seminarul Central (Introducerea şi Exegeza Noului Testament), arhiereul Silvestru Bălănescu Piteşteanul (Istoria dogmelor), arhiereul Calistrat Orleanu Bărlâdeanul (Patrologia), arhiereul Inochentie Moisu Ploieşteanul (Introducerea în Vechiul Testament) şi arhimandritul Ghenadie Enăceanu (Enciclopedia teologică). Decan al facultăţii a fost Barbu Constan-tinescu, iar în anul următor consiliul profesoral l-a ales pe arhiereul Silvestru. Cursurile se ţineau în clădirea universităţii. Numărul studenţilor se ridica la aproximativ 50, mulţi dintre ei fiind preoţi sau diaconi în Bucureşti. Deşi s-a confruntat cu dificultăţi materiale serioase, facultatea şi-a continuat existenţa până în ianuarie 1883, când cursurile s-au închis.