Istorii cu tâlc: Biserica, locul de întâlnire cu Dumnezeu

La o masă erau adunaţi mai mulţi domni. Printre ei era şi un medic, care se amuza asupra prea desei cercetări a bisericii de către ceilalţi şi zise:

- Dacă voiesc să mă recreez duminica, mă duc în natură. Cerul albastru îmi este cupola, murmurul pârâului cântările, soarele lumina veşnică, iar păsările ciripitoare predicatorul. Impresionat de aceasta încep să mă rog. - Când ai făcut aceasta ultima dată? îl întrebă un preot, care era de faţă. Săptămâna trecută? - Nu. - Luna trecută? - Nu. - Atunci îţi fac o propunere: peste şase săptămâni voi veni iarăşi aici şi atunci vom ţine serviciul divin în felul dumneavoastră, te învoieşti? - Mulţumesc de invitaţie, răspunse medicul, voi merge dacă va îi timp frumos. În ziua fixată o ploaie mare făcu imposibilă ieşirea în natură a medicului, în timp ce creştinii adunaţi în biserică se rugau lui Dumnezeu. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)