Istorii cu tâlc: Calea dumnezeiască

Povesteau că, într-un sat, trăia cineva care postea foarte des, încât oamenii l-au supranumit Postitorul. Avva Zenon a auzit şi a trimis să-l cheme. El a venit cu bucurie şi, după ce s-au rugat, s-au aşezat. Bătrânul a început să se nevoiască în tăcere. Negăsind pe nimeni cu care să vorbească, Postitorul a căzut în acedie şi-i zice bătrânului: „Roagă-te pentru mine, avva, căci vreau să plec acasă“. Bătrânul întreabă: „De ce?“. El răspunde: „Inima îmi arde ca focul şi nu ştiu ce are. În sat, posteam până seara şi niciodată nu mi s-a întâmplat aşa ceva“. Atunci, bătrânul îi zice: „În sat te hrăneai prin urechi. Mergi, şi de acum mănâncă la ceasul al nouălea şi tot ce faci fă într-ascuns“. Omul a început să se nevoiască, aşteptând cu frământare ceasul al nouălea; iar cei care-l cunoşteau ziceau: „A intrat demonul în Postitor“. S-a dus şi i-a spus totul bătrânului. Dar acesta i-a răspuns: „Aceasta este calea dumnezeiască“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)