Istorii cu tâlc: Cea mai valoroasă comoară

O istorioară spune că doi călători, rătăcind în deşert, ajunseră în primejdia de a muri de foame şi sete. Deodată, în zare se iveşte un palmier, iar lângă el, urmele unor foşti popositori pe aici. O traistă plină cu ceva rămăsese de la ei. O desfăşurară repede în nădejdea că vor găsi în ea ceva hrană. Dar, vai, în ea era numai aur, iar aurul nu le putea ajuta. Cei doi muriră lângă el. Aşa se întâmplă şi în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu are hrană pentru suflet. E un deşert mare fără apă şi fără pâine sufletească. Vai, câte suflete mor de foame şi de sete lângă bogăţiile şi averile cele trecătoare. A te îmbogăţi în Dumnezeu este cea mai frumoasă comoară. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)