Istorii cu tâlc: Cine va fi pedepsit cel mai aspru

Avva Macarie a zis: „Pe când umblam odată, prin pustiu, am găsit un craniu de mort aruncat pe jos. L-am atins cu un băţ de palmier şi craniul mi-a vorbit. Eu îl întreb: «Cine eşti?». Craniul mi-a răspuns: «Am fost preot al idolilor grecilor care locuiau aici. Iar tu eşti Macarie, purtătorul de duh. Ori de câte ori te milostiveşti şi te rogi pentru cei pedepsiţi, ei simt o mică mângâiere»“. Bătrânul îl întreabă: „Ce mângâiere şi ce pedeapsă?“. Craniul zice: „Cât de departe este cerul de pământ, cam atât foc se află sub noi. De la tălpi până la cap stăm în mijlocul flăcărilor şi nimeni nu poate vedea faţa celuilalt, fiindcă faţa fiecăruia este lipită de spatele altuia. Dar când tu te rogi pentru noi, putem vedea faţa celuilalt, dintr-o parte. Aceasta este mângâierea“. Bătrânul a zis plângând: „Vai de ziua în care s-a născut omul“. Apoi, întreabă: „Există vreo pedeapsă mai cumplită?“. Craniul răspunde: „Pedeapsa cea mai cumplită o au cei de sub noi“. „Cine sunt?“, întreabă bătrânul. Craniul zice: „Noi, care nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, am găsit puţină milă, dar cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu şi L-au renegat, se află sub noi“. Apoi bătrânul a luat craniul şi l-a îngropat. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)