Istorii cu tâlc: Despre adevărata pocăinţă

Avva Ioan de la Chilii povestea: „Era o desfrânată în Egipt, frumoasă şi foarte bogată. Toţi dregătorii o frecventau. Într-o bună zi, s-a nimerit să treacă pe lângă biserică şi a vrut să intre, dar ipodiaconul, care stătea la uşă, n-a lăsat-o, zicându-i: «Nu eşti vrednică să intri în casa lui Dumnezeu, căci eşti spurcată». Atunci s-a încins sfada; episcopul a auzit tumultul şi a ieşit afară. Desfrânata îi zice: «Nu-mi dă voie să intru în biserică». Episcopul îi răspunde: «Nu se cuvine să intri, pentru că eşti spurcată». Străpunsă de durere, ea făgăduieşte: «Nu voi mai curvi». Episcopul îi zice: «Dacă-ţi aduci la biserică toată averea, voi şti că nu vei mai curvi». Ea a adus-o, iar el a luat totul şi i-a dat foc. Apoi femeia a intrat în biserică, plângând şi zicând: «Dacă aici mi s-a întâmplat aceasta, ce voi păţi pe lumea cealaltă?». Şi s-a pocăit şi a devenit un vas ales. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)