Istorii cu tâlc: Despre ascultare

Avva Pistos a povestit: „Avva Or şi avva Athre nu erau din aceeaşi regiune, dar s-au împăcat de minune până la ieşirea din trup. Avva Athre era foarte ascultător, iar avva Or, din cale afară de smerit. Am petrecut câteva zile cu ei, ca să-i iscodesc, şi am văzut o minune pe care a făcut-o avva Athre. Cineva le-a adus puţin peşte şi avva Athre a vrut să i-l pregătească bătrânului. A luat cuţitul ca să-l cureţe, dar tocmai atunci l-a strigat avva Or. El a lăsat cuţitul în peşte şi n-a mai curăţit, iar eu am rămas uimit de marea lui ascultare, fiindcă n-a spus: «Mai aşteaptă un pic, până curăţ peştele». L-am întrebat: «Cum ai dobândit o asemenea ascultare?». El mi-a zis: «Nu eu sînt ascultător, ci bătrânul». Apoi m-a luat şi mi-a zis: «Vino să-i vezi ascultarea». A fript peştele, arzându-l anume, şi i l-a dus bătrânului. Acesta a mâncat fără să zică nimic. Şi când l-a întrebat: «E bun peştele, avva?», el a răspuns: «Foarte bun». Apoi i-a adus şi puţin gătit cum trebuie, zicându-i: «Pe acesta l-am ars, avva», iar bătrânul i-a răspuns: «Da, l-ai ars un pic». Atunci avva Athre mi-a zis: «Vezi cât de ascultător este?». Am plecat de la ei străduindu-mă din răsputeri să fac ce-am văzut“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)