Istorii cu tâlc: Despre Dumnezeu

Fericitul Augustin povesteşte următoarea întâmplare: „Îmi propusesem să scriu o carte despre Dumnezeu, o carte bună, înţeleasă de toţi. De dimineaţă m-am aşezat la masă şi am scris «Despre Dumnezeu». S-a gândit apoi mult cum ar putea să explice mai bine oamenilor pe Dumnezeu. Nu i-a venit însă în minte nici o idee. Obosit de cugetarea încordată, începu să-l doară capul. Se duse să mediteze pe malul mării. Aici întâlni un copil care făcuse o groapă mică în nisip şi cu un vas aducea apă din mare şi o turna în groapă. Augustin îl întreabă:

- Ce faci aici, băiete? - Iată am făcut o groapă şi vreau să vărs în ea toată apa din mare. Augustin surâse şi plecă mai departe, zicându-şi în sine: - Cât de naivi sunt copiii. Cum poate crede mititelul acela că va goli cu vasul lui toată apa din mare în gropiţa făcută de el... Şi gândindu-se din nou la tema sa, i se lumină mintea şi zise: - Oare nu sunt şi eu asemenea copilului? Nu vreau şi eu, cu slaba mea minte, să cuprind şi să fac pe alţii să cuprindă întreaga fiinţă a lui Dumnezeu? Nu este cu putinţă celui mic să cuprindă ceea ce e infinit, ci trebuie să se supună şi să caute a înţelege voinţa lui Dumnezeu şi apoi să o aplice în viaţă“. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)