Istorii cu talc: Despre gândurile necuviincioase

Odată au venit la Fericita Teodora şapte surori şi au întrebat-o despre gândurile cele necuviincioase şi spurcate. Fericita a lăcrimat şi a zis:

- N-auziţi oare ce zice Domnul: „Vouă însă şi perii capului toţi sunt număraţi“? Părul sunt gândurile, iar capul, mintea. Orice gând însoţit de o împreună-îndulcire şi învoire cade sub judecată şi Dumnezeu socoteşte pofta de femeie drept desfrânare, mânia drept ucidere, ura drept crimă, căci zice: „Tot cel ce se mânie pe fratele său în deşert este supus judecăţii“ şi „Cel ce urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni“. De asemenea, marele Pavel zice: „Va descoperi Domnul sfaturile inimii şi va da pe faţă cele ascunse ale întunericului“ şi încă: „Cel ce va osândi şi cu gândul va răspunde în ziua Judecăţii“. Aşadar, să nu ziceţi că gândurile nu ne vatămă, că numai unirea cu ele este judecată drept faptă. Auzind acestea, monahiile s-au mirat şi au proslăvit pe Dumnezeu, Care i-a dăruit Fericitei Teodora un asemenea har şi o astfel de judecată şi, arătându-i recunoştinţă, s-au dus cu un mare folos sufletesc. (Matericul)