Istorii cu tâlc: Despre înfrânarea limbii

Un frate l-a întrebat pe avva Matoes: „Ce să fac, căci limba nu-mi dă pace. Când sunt între oameni n-o pot ţine în frâu şi-i judec şi-i condamn pentru orice lucru bun pe care-l fac. Ce să fac?“. Bătrânul i-a răspuns: „Dacă nu te poţi înfrâna, fugi în singurătate, căci e o slăbiciune. Cine locuieşte cu fraţii nu trebuie să fie colţuros, ci rotund, ca să se rostogolească spre toţi“. Şi bătrânul a continuat: „Nu din virtute locuiesc singur, ci din slăbiciune. Puternici sunt cei care locuiesc printre oameni“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)