Istorii cu tâlc: Despre judecata omenească şi judecata divină

Odată, avva Adelphios, episcopul Nilupolisului, s-a dus la avva Sisoe, pe muntele avvei Antonie, şi când se pregătea de plecare, înainte de a porni la drum, el i-a pus să mănânce, dis-de-dimineaţă; şi era post. Au aşezat masa când, iată, câţiva fraţi bat la poartă. şAvva Sisoeţ a zis ucenicului său: „Dă-le puţină fiertură, că sunt osteniţi“. Avva Adelphios îi zice: „Lasă-i, ca să nu spună că avva Sisoe mănâncă de dimineaţă“. Bătrânul a luat aminte, dar i-a zis ucenicului: „Mergi şi dă-le“. Aceia, văzând fiertura, au întrebat: „Aveţi oaspeţi? Oare şi bătrânul mănâncă laolaltă cu ei?“. Fratele a răspuns: „Da“. Atunci ei s-au tulburat şi au început să zică: „Să vă ierte Dumnezeu, fiindcă l-aţi lăsat pe bătrân să mănânce până acum. Nu ştiţi că pentru asta se va chinui multe zile?“. Când i-a auzit episcopul, s-a închinat în faţa bătrânului şi i-a zis: „Iartă-mă, avva, eu am judecat omeneşte, tu însă ai făcut după Dumnezeu“. Avva Sisoe îi răspunde: „Dacă nu-l slăveşte Dumnezeu pe om, slava oamenilor nu înseamnă nimic“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)