Istorii cu tâlc: Despre judecata pripită

Povesteau că doi fraţi de la Sketis au căzut în păcat şi avva Macarie Orăşeanul i-a excomunicat. Cineva a venit şi i-a spus avvei Macarie cel Mare, Egipteanul. El zice: „Nu fraţii sunt excomunicaţi, ci Macarie”, dar îl iubea, desigur. Auzind că a fost excomunicat de bătrân, avva Macarie a fugit în luncă. Avva Macarie cel Mare s-a dus după el şi l-a găsit mâncat de ţânţari. Îi zice: „I-ai excomunicat pe fraţi şi au trebuit să se întoarcă în sat, iar eu te-am excomunicat pe tine şi tu ai fugit aici, ca o fecioară frumoasă în camera cea mai ascunsă din casă. I-am chemat pe fraţi şi am aflat de la ei că nimic din ce s-a spus nu-i adevărat. Ai grijă, frate, să nu fi fost dus de nas de către demoni, căci de văzut, n-ai văzut nimic cu ochii tăi. Cere-ţi iertare pentru greşeală”. Celălalt a zis: „Te rog, dă-mi un canon”. Văzându-i smerenia, avva i-a zis: „Du-te şi posteşte trei săptămâni, mâncând o singură dată pe săptămână”. Aceasta era nevoinţa lui dintotdeauna: să ţină post cu săptămânile. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)