Istorii cu tâlc: Despre lupta unui pustnic

Un pustnic bătrân a fost ispitit de diavol în aşa fel că, într-o dimineaţă, a simţit o foame şi o slăbiciune insuportabilă. Dar îşi zise în sine: „Deşi mi-e tare foame, totuşi trebuie să aştept până la ora 12:00; atunci voi mânca“. La amiază îşi zise iarăşi: „Trebuie să mă silesc încă şi să rabd până la ora 3:00“. La ora 3:00, pustnicul a muiat o bucăţică de pâine în apă şi zise: „Trebuie să aştept până la ora 6:00, deoarece nu se moaie pâinea mai degrabă“. Când a sosit şi ora aceea, şi-a făcut rugăciunile, apoi a mâncat pâinea. Aşa a făcut zile înşir. Într-o zi a văzut cum din coşuleţul său de pâine s-a ridicat un fum mare şi a ieşit afară pe fereastra chiliei. Începând de atunci nu a mai simţit nici foame, nici slăbiciune, căci cel ce l-a ispitit a plecat, neputându-l învinge. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)