Istorii cu tâlc: Despre milostenia unui preot

Era odată un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Într-o zi de iarnă un boier se duse să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau simplu văruiţi şi fără tablouri sau covoare.

- Părinte, îl întrebă boierul, ce este sărăcia aceasta din odaie? - Prietene, îi răspunse preotul, când intru iarna în casă pereţii nu mi se plâng niciodată că nu au podoabe pe ei sau că le este frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc totdeauna câte o mâncare călduţă şi câte o hăinuţă, care îi poate apăra de frig. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)