Istorii cu tâlc: Despre nemulţumire

O istorioară spune că un ţăran se căznea cu aratul şi se necăjea foarte din cauza pământului pietros. Dar deodată a văzut venind un străin misterios, care i-a luat plugul din mână şi a tras cu el cele mai frumoase brazde.

- Ar fi bine acum, zise ţăranul, dar îmi lipseşte sămânţa. - Iată şi sămânţa, zise străi-nul, şi într-o clipă a presărat grăunţele. - Dar ploaia va strica semănătura sau soarele o va arde. - Aici sunt două cutii, una cu ploaie, alta cu soare; le poţi schimba după plac. Şi într-adevăr la seceriş, grâul era de o frumuseţe rară. Străinul a venit din nou şi a întrebat: - Ei, eşti mulţumit acum? - Aş, a răspuns ţăranul, dacă este atâta grâu, n-are nici un preţ. - Dar într-al tău sunt numai grăunţe de aur, i-a zis străinul şi frecând în mână câteva spice, aurul cel mai curat a strălucit în mâna sa. - O, cum mă va înşela când mă voi duce să schimb aurul, a strigat atunci ţăranul. Nici acum nu era mulţumit. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)