Istorii cu tâlc: Despre statornicia în credinţă

În timpul regelui francez Henric al III-lea a fost osândit la moarte iscusitul olar Palissy, pentru că era protestant. Deoarece el era singurul olar care făcea vasele pentru curte, regele voia să-i cruţe viaţa şi, ducându-se la dânsul în închisoare, încercă să-l convingă să treacă la catolicism. Regele i-a zis:

- Dacă nu renunţi la credinţa ta greşită sunt forţat să las ca procesul să fie continuat. La aceasta, Palissy îi răspunse cu demnitate: - Sire, regele Franţei spune „sunt forţat“? Eu nu sunt decât un biet olar, unul dintre cei mai smeriţi supuşi ai maiestăţii voastre, dar nu există putere pe lume care să mă poată forţa să lucrez contra credinţei mele. Maiestatea voastră sunteţi unul dintre cei mai puternici stăpânitori din lume şi, totuşi, spuneţi că sunteţi forţat. Sire, care dintre noi este regele şi care olarul? Acest răspuns l-a impresionat pe rege atât de mult, încât nu a găsit odihnă până ce nu a sistat procesul contra lui Palissy. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)