Istorii cu tâlc: Mai presus de cuvinte

Trei părinţi obişnuiau să meargă în fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei îl întrebau despre gândurile lor şi despre mântuirea sufletului. Unul tăcea şi nu întreba nimic. După un timp, avva Antonie îi zice: „Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic“. El i-a răspuns: „Îmi ajunge să te privesc, părinte“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)