Istorii cu tâlc: Mărturisirea credinţei

Mai mulţi călători treceau cu rapidul Frankfurt-Bale pe lângă un sat în mijlocul căruia se înălţa o biserică nouă. Un tânăr, ce părea a fi student, zise:

- Sătenii de aici şi-ar fi putut folosi mai bine banii făcând o sală festivă decât zidind o biserică nouă. Ar fi fost mai moderni. Un vecin de tren îl privi şi îi zice: - De ce nu biserică? Ce ai împotriva ei? - Astăzi numai proştii merg la biserică. - Ei bine, zise, eu sunt unul dintre acei proşti. Şi eu merg la biserică în fiecare duminică. De altfel, sunt profesor la Universitatea din Leipzig. - Şi eu sunt unul dintre ei, adăugă un consilier de la Curtea de Casaţie. Tânărul s-a ruşinat şi s-a retras într-un colţ. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)