Istorii cu tâlc: Mărturisirea credinţei

Marius Victorinus, un orator roman vestit, era creştin în suflet, dar, fiindcă se bucura de mare stimă înaintea păgânilor, nu îndrăznea să se arate pe faţă ca ucenic al Celui răstignit. Într-o zi, se destăinuie Sfântului Simplician:

- Eu sunt creştin, dar numai în ascuns. - Atâta timp cât nu-ţi mărturiseşti credinţa în afară şi nu vii la biserică, nu eşti creştin, îi răspunse Sfântul. - Bine, dar zidurile bisericii îl fac pe om creştin? - Nu!, dar Hristos a zis: „Cine se ruşinează de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Sa“ (Luca 9, 26). Victorinus a mai citit o dată aceste cuvinte din Evanghelie, a meditat serios asupra lor şi, debarasându-se de orice respect omenesc, a început să ia parte la adunările creştine. Dacă nu-ţi mărturiseşti în public credinţa, nu eşti creştin. (Pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)