Istorii cu tâlc: Mărturisirea credinţei nu este o ruşine

În toamna anului 1874, un ofiţer francez aştepta în gara din Marsilia, dimpreună cu alţii, sosirea trenului. Se întâmplă că tocmai atunci intră un episcop în sala de aşteptare. Ofiţerul îl salută cu respect, îi sărută mâna şi-i ceru binecuvântarea arhierească. Cei de faţă, văzând scena aceasta, rămaseră uimiţi, ba chiar indignaţi de purtarea ofiţerului.

- Este o purtare nedemnă de un ofiţer; trebuie să anunţăm cazul colonelului său, zise unii. Ofiţerul auzi acestea şi întorcându-se către cei ce-l criticau, le zise cu energie: - Dacă voiţi să faceţi aceasta, nu trebuie să mergeţi prea departe, căci eu sunt colonelul. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)