Istorii cu tâlc: Nepăsarea faţă de patimi

În „Vieţile Sfinţilor“ se povesteşte despre un bătrân pustnic care, fiind întrebat de ucenicii săi cum pot combate patimile, le-a răspuns prin exemplul acesta: el locuia într-un loc cu chiparoşi. A poruncit unuia dintre ucenicii săi să scoată un chiparos. Ucenicul l-a scos îndată, fără nici o greutate, cu o singură mână. Bătrânul i-a arătat altul, puţin mai mare, pe care ucenicul l-a scos, dar cu mai mare silinţă. Pentru a scoate un al treilea, care era şi mai mare, a trebuit să fie ajutat de mai mulţi ucenici. În sfârşit, bătrânul pustnic le-a arătat unul, care era înalt şi gros. Toţi tinerii pustnici s-au străduit, dar nu au putut să-l mişte. Atunci bătrânul pustnic le-a zis:

- Vedeţi cum sunt patimile noastre? La început, când încă nu s-au înrădăcinat, îţi este uşor să le scoţi, oricât de puţin te-ai strădui să lupţi împotriva lor. Dar când printr-o îndelungată nepăsare au fost lăsate să prindă rădăcini adânci în inima ta, îţi este greu să le stăpâneşti. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)