Istorii cu tâlc: O dorinţă nechibzuită

Un păstor îşi pierduse viţelul cel mai frumos. Îl căută însă în zadar. Atunci a căzut în genunchi şi ridicându-şi mâinile către cer, zise cu glas rugător: „Doamne, Doamne scoate-l la iveală pe hoţ şi adu-l înaintea mea. Dacă asculţi rugăciunea mea îţi aduc drept jertfă o lumânare mare duminică, la Sfânta Liturghie“. Abia rostise cuvintele aceste şi deodată a apărut hoţul: un urs groaznic care se uita cu ochii plini de sânge la păstor. Văzând primejdia în care se găseşte, păstorul se aruncă din nou la pământ, rugându-se: „Atotputernice Dumnezeule! Pentru o lumânare ai adus înaintea mea pe hoţ, dar îţi jertfesc zece lumânări dacă îl îndepărtezi de la mine“.

Aşa se întâmplă cu oamenii scurţi la minte. Se îngrozesc mai rău atunci când Bunul Dumnezeu le împlineşte dorinţa. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)