Istorii cu tâlc: O lecţie de credinţă

Un boier avea obiceiul urât de a pronunţa numele lui Dumnezeu de câte ori era necăjit şi înfuriat.

Servitorul său se închina însă de câte ori auzea numele lui Dumnezeu din gura stăpânului. - De ce faci aceasta? l-a întrebat boierul. - Pentru că numele acesta îmi umple sufletul de respect şi în fiecare zi mă rog „sfinţească-Se numele Tău“, i-a răspuns evlaviosul servitor. Stăpânul s-a ruşinat de obiceiul său şi a renunţat să mai înjure. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)