Istorii cu tâlc: O lecţie despre iertarea aproapelui

Într-o mănăstire, un călugăr săvârşise un păcat. Stareţul a chemat pe toţi călugării la judecată. Unul a întârziat şi a venit în urma stăruinţelor stareţului. Dar a luat cu sine un coş plin cu nisip, pe care-l ducea în spinare. Fraţii l-au întrebat din care pricină poartă coşul în spinare. Călugărul a zis:

- Păcatele mele sunt multe ca nisipul din coş şi nu le văd, iar eu să judec pe altul? Călugării numaidecât l-au iertat pe cel care păcătuise şi toţi s-au pocăit. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)