Istorii cu tâlc: Osteneala pentru fapte bune

O monahie lucra în ziua pomenirii unui mucenic, văzând-o altă soră, i-a zis: „Se poate să lucrezi acuma?“. Ea i-a răspuns: „Acum robul lui Dumnezeu s-a topit în chinuri şi suferinţe, oare nu se cuvine şi eu să mă ostenesc puţin pentru Dumnezeu pentru ca, având cu ce să mă hrănesc, să nu-i îngreuiez pe alţii sau, dând ceva celor ce nu au, să uşurez necazul lor?“. (Matericul, Editura Anastasia, 1995)