Istorii cu tâlc: Priorităţile creştinului

Un frate l-a întrebat pe avva Teodor: „Ce este lucrarea sufletului, care acum a devenit, pentru noi, secundară, şi ce este lucrarea secundară, care a devenit, pentru noi, principală?“. Bătrânul zice: „Tot ce facem din porunca lui Dumnezeu este lucrare a sufletului, în vreme ce tot ce facem şi adunăm după capul nostru trebuie socotit ca fiind lucru secundar“. Fratele zice: „Lămureşte-mă în această privinţă“. Bătrânul răspunde: „Iată, auzi despre mine că sunt bolnav şi trebuie să vii să mă vezi. Îţi spui în sinea ta: «Oare trebuie să-mi las lucrul şi să plec chiar acum? Nu, termin întâi ce am de făcut şi după aceea mă duc». Mai târziu îţi vine alt chef şi până la urmă renunţi de tot să mai pleci. Alt frate îţi zice: «Ajută-mă, frate!». Iar tu cugeţi aşa: «Trebuie să-mi las lucrul şi să merg să lucrez pentru altul?». Dacă nu te duci, încalci porunca lui Dumnezeu, care este lucrarea sufletului, şi faci un lucru secundar, care este lucrarea mâinilor“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)