Istorii cu tâlc: Puterea rugăciunii

Mai mulţi bătrâni s-au dus, odată, la avva Pimen. Unul dintre apropiaţii avvei avea un copil cu faţa întoarsă în spate, prin lucrarea diavolului. Tatăl, văzând mulţimea aceea de bătrâni, şi-a luat copilul afară din mănăstire, s-a aşezat şi a început să plângă. Tocmai atunci s-a întâmplat să iasă un bătrân şi, văzându-l, l-a întrebat: „De ce plângi, omule?“. El a zis: „Sunt rudă cu avva Pimen şi, iată, copilul meu a fost lovit de această năpastă, dar când am vrut să-l ducem în faţa bătrânului ne-a cuprins frica, pentru că el nu vrea să ne vadă. Dacă află că sunt aici, trimite pe cineva şi mă goneşte. Eu, ştiind de sosirea voastră, am îndrăznit să vin. Avva, fie-ţi milă de mine, ia copilul acesta înăuntru şi rugaţi-vă pentru el!“. Bătrânul a luat copilul, a intrat cu el în mănăstire, şi s-a purtat cu înţelepciune: nu l-a dus îndată la avva Pimen, ci a început cu cel mai mic dintre fraţi, zicând: „Faceţi semnul crucii peste copil!“. La sfârşit, după ce toţi, pe rând, i-au făcut semnul crucii, l-a adus şi la avva Pimen, dar el n-a vrut să se apropie. Toţi l-au rugat, zicându-i: „Fă şi tu ca noi, părinte!“. Suspinând, s-a ridicat şi s-a rugat: „Dumnezeule, vindecă făptu-ra Ta, ca să nu fie stăpânită de duşman!“. Du-pă ce i-a făcut semnul crucii, copilul s-a vindecat îndată şi l-au dat sănătos tatălui său. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)