Istorii cu tâlc: Rugăciunea stăruitoare

Povesteau despre avva Moise de la Sketis că, odată, trebuind să meargă la Petra, a obosit de mers şi se întreba în sinea lui: „Cum pot să strâng un pic de apă aici?“. Un glas i-a zis: „Intră şi nu-ţi face griji“. A intrat şi au venit la el câţiva părinţi. Nu avea decât un mic ulcior cu apă, pe care a terminat-o pregătindu-şi puţină linte. Bătrânul s-a întristat şi tot intra şi ieşea, rugându-se lui Dumnezeu. Îndată, a venit un nor peste Petra, iar el şi-a umplut toate ciuberele. După aceasta, îl întreabă pe bătrân: „Spune-ne şi nouă, de ce tot intrai şi ieşeai din chilie?“. Bătrânul răspunde: „Îl judecam pe Dumnezeu, zicându-I: «Uite, m-ai adus aici şi nu este nici apă de băut pentru robii Tăi». De aceea tot intram şi ieşeam, rugându-L pe Dumnezeu, până când ne-a trimis apă“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)