Istorii cu tâlc: Sfatul avvei Iosif

Câţiva părinţi au urcat la avva Iosif, la Panefisi, ca să-l întrebe cum se cuvine să-i primească pe fraţii străini: să lase de la ei şi şsă se poarteţ cu îndrăzneală? Înainte de a-l întreba ei, bătrânul i-a zis ucenicului său: „Fii atent la ce voi face astăzi şi rabdă“. Apoi, a pus pe jos două perne, una în dreapta şi alta în stânga sa şi le-a zis şoaspeţilorţ: „Aşezaţi-vă!“. A intrat în chilie, s-a îmbrăcat în zdrenţe de cerşetor, a ieşit afară şi a început să se plimbe printre ei. Pe urmă, a intrat din nou în chilie, s-a îmbrăcat cu hainele lui obişnuite, a ieşit şi s-a aşezat în mijlocul lor. Fraţii se întrebau ce sens are purtarea bătrânului. El le-a zis: „Aţi fost atenţi ce-am făcut?“. Ei zic: „Da“. „Oare m-am schimbat faţă de cum eram când purtam zdrenţele de doi bani?“ Ei zic: „Nu“. „Aşadar, continuă, eu sunt acelaşi în amândouă hainele, nici prima nu m-a schimbat, nici a doua nu mi-a stricat. La fel trebuie să facem şi când îi primim pe fraţii străini, după sfânta Evanghelie. Căci se spune: «Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu». Când vin fraţii în ospeţie, îi vom primi cu toată îndrăzneala; iar când suntem singuri, rămânem cu plânsul.“ Ei au ascultat uimiţi, pentru că le-a spus şi ce gândeau în sufletul lor înainte de a pune întrebarea. Şi l-au slăvit pe Dumnezeu. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)