Istorii cu tâlc: Smerenia învinge trufia

Avva Daniel a zis: „În Babilon, fata unui mare dregător avea un demon. Tatăl ei era prieten cu un călugăr, care i-a zis: «Nimeni nu-ţi poate vindeca fiica, în afară de anahoreţii pe care-i cunosc, dar dacă-i vei ruga, nu vor primi să facă aşa ceva, din smerenie. Să punem la cale următorul lucru: când vor veni ei la târg, prefaceţi-vă că vreţi să cumpăraţi de la ei şi, când va fi să ia banii, să le cerem să spună o rugăciune. Cred că aşa fata va fi vindecată». Aşadar, s-au dus la târg şi au găsit pe ucenicul unui bătrân stând jos şi vânzând marfă. L-au făcut să vină cu dânşii, ca să care marfa şi să ia banii. Când bietul călugăr a intrat în casă, îndrăcita a năvălit şi i-a dat o palmă. El însă a întors şi obrazul celălalt, după porunca Domnului. Chinuit, demonul a strigat: «Ce silă! Porunca lui Iisus m-a gonit!». Şi îndată s-a vindecat femeia. Când au venit bătrânii, li s-au povestit cele întâmplate, iar ei au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «De obicei, trufia diavolului cade prin smerenia poruncii lui Hristos»“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)