Istorii cu tâlc: Un motiv de bucurie

Un vânător s-a rătăcit odată printr-o pădure deasă şi nu a găsit calea să iasă la lumină. Ascultând în stânga şi în dreapta, doar va auzi vocea vreunui om, deodată întunericul şi liniştea pădurii au fost străbătute de un cântec foarte armonios. Vânătorul a plecat în direcţia cântecului şi, nu peste mult, a întâlnit un om îmbrăcat sărăcăcios şi plin de bube, care cânta cu mare plăcere.

- Cum e posibil ca tu, în starea în care te afli, să cânţi cu atâta poftă, zise vânătorul uimit. Omul i-a răspuns: - Oare nu am motiv să cânt şi să fiu vesel? Priveşte trupul meu intrat în putrefacţie, singurul care mă mai desparte de împărăţia lui Dumnezeu, cum se nimiceşte clipă cu clipă; îndată sufletul va scăpa şi îşi va lua zborul spre ceruri. Aceasta este cauza bucuriei mele şi a cântecului meu de laudă. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)