Istorii cu tâlc: Viaţa unui sfânt

Un bătrân şi foarte evlavios călugăr se retrase în chilia sa şi se hotărî să nu mănânce nimic, ci să se împărtăşească zilnic cu Trupul şi Sângele Domnului. Se răspândise vestea acestei hotărâri în întreaga mănăstire şi fraţii căutau să-l ispitească şi să-l abată de la această hotărâre, aducându-i fel de fel de bucate, însă totul a fost în zadar. Vestea acestui sfânt ajunse la episcop, care trimise pe un delegat. Acesta îl întrebă pe călugăr:

- Care este cea mai mare virtute? - Ascultarea, răspunse călugărul. Atunci delegatul îi aduse pâine şi vin şi îi porunci să mănânce. Bătrânul ascultă, însă îl apucară cârcei la stomac, încât cei din jurul credeau că o să moară. De atunci îl lăsară în pace şi el trăi încă 20 de ani, fără să mănânce nimic, ci doar împărtăşindu-se în fiecare zi. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)